Realizat de AdiB, email: bacclaudiu@yahoo.com
În anul 1780, împãrãteasa Maria Tereza a dat Episcopiei Greco-catolice din Oradea suprafata de 136.000 jugãre de pãdure din tara Beiusului, suprafata cuprinzând si zona Huta, Brusturi si Izbuc, azi pe teritoriul cadastral al comunei Finis. Înainte de anul 1780 conform traditiei locului, pe locul unde se aflã poiana Schitului, a vietuit Dudas Ioan si sotia sa, Matilda. Acestia aveau opt copii si o gospodãrie mare. Autoritãtile locale i-au pus conditia lui Dudas Ioan sã treacã la noua religie – catolicã (unitã cu Roma). Acesta, dorind sã rãmânã ortodox, a refuzat propunerea. Astfel si-a pierdut averea, aceasta trecând în proprietatea Bisericii Greco-Catolice.
În documentele cadastrale se mentioneazã cã în anul 1905 aceste terenuri au apartinut Bisericii Greco-Catolice prin „posesie fapticã”. De asemenea, în numãrul topografic 4051 se mentioneazã cã în pozitia de lângã altarul bisericii au existat o casã si o curte. Nu se mentioneazã însã nimic despre fostii proprietari de dinainte ca acest teren sa intre in posesia Bisericii Greco-Catolice.
Traditia locului spune cã, în urmã cu sute de ani, în apropiere de actuala bisericutã de la Huta a existat o bisericutã din lemn ce a fost incendiatã când armatele generalului Buckov au intrat cu forta în Ardeal distrugând sute de biserici si mãnãstiri ortodoxe care refuzau unirea cu Biserica Romei. Tot atunci protopopului ortodox de Beius, Popa Flore, i s-a tãiat capul pentru pozitia sa fermã ce a avut-o în lupta pentru pãstrarea dreptei credinte (+1744). mai mult
